Mergeți pe orice echipaj de instalare a fațadei și întrebați ce înseamnă „non-sag” și veți primi o duzină de răspunsuri pe jumătate corecte. Unii spun că este doar un cuvânt de marketing. Alții spun că înseamnă că etanșantul este mai gros. Niciunul dintre răspunsurile nu este suficient de precis pentru a conta pe un șantier real, mai ales când un echipaj sigilează o îmbinare verticală cu montanti de 6 metri la patruzeci de etaje deasupra străzii.
Non-sag, în termeni tehnici, descrie capacitatea unui etanșant de a rezista curgerii gravitaționale după ce este distribuit într-o îmbinare și înainte de a se întări. Un material de etanșare care nu se îndepărtează rămâne exact acolo unde l-a plasat pistolul, ținându-și profilul instrumentat într-o îmbinare verticală sau deasupra capului, fără a se lăsa să cadă, să picure sau să se desprindă de o față a substratului. Acest comportament este guvernat de o proprietate reologică numită tixotropie, iar înțelegerea lui separă o îmbinare de etanșare care durează cincisprezece ani de una care eșuează în optsprezece luni.
Definiție rapidă: Un material de etanșare care nu se lasă se comportă ca o pastă rigidă în repaus, dar curge cu ușurință sub forța de forfecare a unui pistol de calafat sau a mistriei. Odată ce forța este îndepărtată, se rigidizează din nou aproape instantaneu.
O greșeală comună în rândul specificatorilor este presupunerea că un etanșant „gros” nu este în mod automat lasat. Vâscozitatea măsurată în repaus nu vă spune aproape nimic despre cum se comportă un material odată ce este deranjat. Ceea ce contează de fapt este comportamentul de subțiere prin forfecare: vâscozitatea materialului trebuie să scadă brusc în timp ce este extrudat printr-o duză, apoi să revină la fel de brusc odată ce extrudarea se oprește.
Gândește-te la asta ca la ketchup într-o sticlă de sticlă. În repaus, ketchup-ul abia se mișcă, chiar și atunci când sticla este înclinată. Agitați-l sau strângeți-l și deodată curge liber. În momentul în care încetați să aplicați forța, se îngroașă din nou. Etanșanții siliconici formulați pentru îmbinările verticale și deasupra capului sunt proiectați pentru a face exact acest lucru, folosind silice pirogenă sau alți aditivi tixotropi dispersați prin baza polimerului.
Dacă faza de recuperare este prea lentă, mărgele se lasă înainte de a se întări. Dacă este prea rapid, sculele devin dificile și finisarea suprafeței are de suferit. Echilibrul de formulare între aceste două extreme este ceea ce separă un etanșant pentru îmbinări verticale bine conceput de un produs generic universal.
Diagrama de mai jos ilustrează modul în care un material de etanșare formulat corespunzător, fără înclinare, își menține profilul prelucrat într-o îmbinare verticală, în comparație cu un material de etanșare care nu are o structură tixotropă adecvată.
Îmbinările orizontale, cum ar fi cele dintr-o piață pavată sau o punte de acoperiș, sunt susținute de jos de gravitația însăși. Etanșantul se așează în îmbinare la fel cum se află apa într-o cană. Îmbinările verticale și aeriene nu au un astfel de suport. Fiecare milimetru de lățime a mărgelelor luptă cu gravitația din momentul în care părăsește duza până în momentul în care se întărește complet.
Acesta este tocmai motivul pentru care etanșanții standard de uz general, chiar și cei care funcționează adecvat într-o îmbinare a pardoselii, sunt nepotriviți pentru un montant de perete cortină sau un rost de panou prefabricat pe fațada unei clădiri. Un material de etanșare care se strecoară lent în jos timp de câteva ore va lăsa o secțiune subțire în apropierea vârfului îmbinării și un cordon bombat, neuniform în partea de jos. Acea secțiune subțire devine primul punct de eșec adeziv sau coeziv odată ce începe ciclul termic.
Specificatorii și instalatorii văd rareori metodele de testare din spatele unui rating non-sag, dar înțelegerea principiului general ajută la explicarea de ce unele produse funcționează fiabil în instalații înalte, în timp ce altele nu.
Metoda tipică de evaluare implică extrudarea unui cordon de etanșare într-o îmbinare de testare verticală sau înclinată de o adâncime și lățime definite, apoi măsurarea cât de mult se mișcă sau se deformează materialul sub propria greutate pe o perioadă stabilită, de obicei la temperatura standard de laborator. Un material este clasificat ca non-sag atunci când deplasarea lui în jos rămâne în limitele unei toleranțe stabilite, adesea doar câțiva milimetri, pe parcursul perioadei de observare.
| Caracteristic | Etanșant non-sag (tip N). | Etanșant autonivelant (tip S). |
|---|---|---|
| Orientarea articulației dorită | Verticală și deasupra capului | Orizontală |
| Comportamentul vâscozității în repaus | Pastă groasă, păstrează forma | Curge către o suprafață plană |
| Cerință de scule | Unelte manuale sunt de obicei necesare | Se autonivelează fără scule |
| Caz de utilizare tipic | Imbinari de perete cortina si panouri | Imbinari de pavaj si punte |
| Risc dacă este aplicat greșit | Adunarea, suprafață neuniformă dacă este utilizată orizontal | Picură, lasă dacă este folosit vertical |
Două formulări de silicon cu întărire neutră de uz general ilustrează modul în care ingineria tixotropică este aplicată diferit în funcție de rolul structural al îmbinării.
Un material de etanșare rezistent la intemperii destinat îmbinărilor anvelopelor clădirilor, cum ar fi 8300 Sigilant pentru îmbinări din silicon neutru de înaltă calitate , este formulat în principal pentru acomodarea mișcării și etanșarea la intemperii peste rosturile de dilatare, îmbinările panourilor și detaliile perimetrale. Indicele său tixotropic este reglat pentru a menține un talon instrumentat în orientări verticale, rămânând în același timp suficient de funcțional pentru prelucrarea manuală în condiții de câmp într-o gamă de temperaturi ambientale.
Un etanșant structural pentru geamuri, cum ar fi 9300 Material de etanșare rezistent la intemperii pentru geamuri structurale neutre , are o cerință suplimentară dincolo de rezistența la intemperii: trebuie să mențină stabilitatea dimensională în timp ce se întărește pe loc ca un adeziv structural care ține sticla pe un cadru metalic, adesea aplicată într-o orientare verticală sau deasupra capului în timpul instalării. Comportamentul non-sag aici nu este o caracteristică de confort; este esențial să păstrați cordonul neîntărit centrat și uniform în grosime în timp ce unitatea de vitrare este menținută în poziție, deoarece o grosime neuniformă a cordonului poate crea concentrații de tensiuni odată ce etanșantul se întărește și începe să suporte sarcina structurală.
La o modernizare a peretelui cortină cu înălțime medie, echipajele au raportat că trecerea de la un etanșant general de calitate pentru călăfătuit la o formulă structurală corect evaluată, care nu se lasă, a eliminat grosimea neuniformă a talonului care a provocat fisurarea timpurie a liniei de lipire la colțurile sticlei, fără nicio modificare a designului îmbinării în sine.
A obține materialul corect este doar jumătate din ecuație. Tehnica de aplicare are un efect măsurabil asupra faptului că chiar și un etanșant fără uzură evaluat corespunzător funcționează conform intenției.
Ambele temperatură și temperatura suportului influențează modul în care se comportă un etanșant tixotrop în timpul aplicării. În condiții mai calde, vâscozitatea în repaus a materialului scade în mod obișnuit ușor, ceea ce poate face ca un produs, altfel bine evaluat, fără scădere, să se simtă mai moale și mai predispus la scăderi minore dacă adâncimea îmbinării este supradimensionată. În condiții de frig, același material devine mai rigid și poate fi mai greu de folosit în mod curat. Acesta este motivul pentru care intervalele de temperatură de aplicare ale producătorului ar trebui tratate ca o limită dură, mai degrabă decât o sugestie, în special la lucrările de fațadă înaltă, unde un echipaj poate aplica material de etanșare târziu în timpul zilei, pe măsură ce temperaturile scad.
Înțelegerea științei aditivilor din spatele unui etanșant care nu se îndepărtează ajută la explicarea de ce nu toate produsele etichetate „grad vertical” se comportă la fel odată ce părăsesc duza. Polimerul siliconic de bază singur tinde să curgă relativ liber, similar unui ulei vâscos. Pentru a transforma acel polimer de bază într-un material care poate menține o formă de sferă verticală, formulatorii dispersează materiale de umplutură cu particule fine prin rețeaua de polimeri înainte ca produsul să fie ambalat.
Aceste umpluturi formează o rețea liberă, interconectată în repaus, similară ca concept cu un castel de cărți. Această rețea conferă materialului de etanșare neîntărit rezistența la gravitație. Când se aplică forța de forfecare de la un pistol de calafat, rețeaua se rupe temporar, lăsând materialul să curgă lin prin duză. În momentul în care forța de forfecare se oprește, particulele se reunesc în structura lor de interconectare în câteva secunde, restabilind rezistența la mișcare asemănătoare pastei.
Acesta este și motivul pentru care depozitarea adecvată și rotația stocurilor contează pe șantier. Este posibil ca un cartuş care a stat într-un camion de livrare la cald timp de săptămâni înainte de instalare să nu performeze la rezistenţa nominală la cădere, chiar dacă formula de bază era corectă la momentul fabricării.
Specificatorii și echipele de achiziții care jonglează cu mai multe tipuri de îmbinări într-un singur proiect beneficiază de un cadru decizional simplu, în loc să se bazeze pe limbajul de marketing imprimat pe o etichetă de cartuş.
Sfat practic: Când aveți îndoieli cu privire la performanța orientării comune, solicitați de la furnizor datele de testare non-sag, în loc să vă bazați doar pe cuvântul „non-sag” imprimat pe ambalaj, deoarece metodele de testare și pragurile de toleranță pot varia de la producător.
Chiar și un material de etanșare care nu se lasă corect selectat și aplicat corespunzător beneficiază de un proces de inspecție structurat, atât imediat după instalare, cât și periodic pe toată durata de viață a clădirii.
În primele ore de la prelucrare, instalatorii pot confirma vizual că talonul nu a început să se prăbușească sau să se îndepărteze de oricare dintre fețele substratului. Un material de etanșare care nu se lasă, formulat corespunzător, ar trebui să prezinte o linie clară, uniformă, fără coborare vizibilă în partea inferioară a rostului. Orice slăbire timpurie observată în această etapă indică de obicei fie o adâncime supradimensionată a îmbinării, o temperatură ambientală neobișnuit de ridicată în timpul aplicării sau un produs care nu a fost evaluat pentru orientarea utilizată.
Programele de întreținere a clădirilor programează în mod obișnuit o inspecție vizuală a materialului de etanșare pe un ciclu de mai mulți ani, verificând semnele de defecțiune a adezivului la linia de legătură, despicarea coeziunii în cordonul de etanșare în sine sau decolorarea care poate indica contaminarea substratului. Deoarece îmbinările verticale și deasupra capului lucrează în mod constant împotriva gravitației chiar și după întărirea completă, orice pierdere de aderență în partea superioară a unei rulări tinde să progreseze mai repede decât un defect similar într-o aplicație orizontală, ceea ce face ca detectarea precoce să fie deosebit de valoroasă în planificarea întreținerii fațadei.
| Etapa de inspecție | Ce trebuie verificat | De ce contează |
|---|---|---|
| În 24 de ore | Forma mărgele, slăbire, finisaj cu scule | Confirmă selecția corectă a produsului și tehnica de aplicare |
| 3 până la 6 luni | Aderență timpurie la marginile îmbinării | Detectează problemele de compatibilitate cu substratul înainte ca acestea să se răspândească |
| Revizuire anuală | Crăpare, cretă, separarea liniei de legătură | Identifică efectele intemperiilor înainte de a se produce pătrunderea apei |
| ciclu de 5 ani | Studiu complet privind starea etanșantului de fațadă | Sprijină bugetul de întreținere și înlocuire pe termen lung |
| greseala | Consecință | Prevenirea |
|---|---|---|
| Adâncime supradimensionată a îmbinării | Margele are mai multă masă pe care să o susțină împotriva gravitației, crescând riscul de căderi | Utilizați tija de sprijin pentru a controla raportul adâncime-lățime |
| Se aplică direct la căldură mare | Vâscozitatea redusă în repaus duce la fluaj lent | Programați aplicarea în perioadele mai răcoroase ale zilei |
| Presiune excesivă a sculelor | Perturbează structura tixotropă înainte de finalizarea recuperării | Utilizați curse ușoare de scule cu o singură trecere |
| Folosind un etanșant de calitate orizontală pe verticală | Materialul nu a fost niciodată formulat pentru rezistență la cădere și se va lăsa | Confirmați clasificarea produsului înainte de a comanda |
| Distribuire în rafale scurte, oprire-pornire | Recuperarea neuniformă creează puncte slabe de-a lungul margelei | Mențineți o mișcare de distribuire constantă și continuă |
Sigilanții care nu se lasă pot fi aplicați în general pe îmbinările orizontale, dar acest lucru este adesea inutil și poate face ca sculele să necesite mai multă muncă, deoarece materialul nu se va autonivela așa cum o face un etanșant de calitate orizontală.
Rezistența inițială la cădere se dezvoltă în mod obișnuit în câteva minute de la prelucrare pe măsură ce se formează pielea de suprafață, deși întărirea completă și rezistența completă la orice deformare poate dura câteva zile, în funcție de umiditatea și temperatura ambiantă.
Da. Chiar și un etanșant non-sag formulat corect are limite practice. Dacă o îmbinare este semnificativ supradimensionată în adâncime, masa adăugată de material poate copleși structura tixotropă, motiv pentru care tija de sprijin și proporțiile corecte ale îmbinării contează la fel de mult ca și selecția produsului.
Nu. Comportamentul tixotropic contează doar în timpul fazei neîntărite, de lucru a sigilantului. Odată ce materialul se întărește complet, acesta devine un elastomer solid, iar conceptul de rezistență la sag nu se mai aplică în același mod.
Eșecurile la îmbinările verticale sunt adesea urmărite până la tehnica de aplicare, dimensiunile incorecte ale îmbinării, contaminarea suprafeței substratului sau expunerea la temperaturi în afara intervalului de aplicare recomandat de producător, mai degrabă decât reologia materialului de etanșare în sine.
Da. Cartușele sau cârnații depozitați la căldură extremă pentru perioade îndelungate pot suferi modificări ale rețelei de umplere care guvernează rezistența la slăbire, astfel încât respectarea intervalului de temperatură de depozitare recomandat de producător și rotația stocului pe principiul primul intrat, primul ieșit ajută la păstrarea performanței evaluate.
De obicei, pigmenții de culoare sunt adăugați în proporții mici în raport cu sistemul de umplere care controlează tixotropia, astfel încât o versiune colorată formulată corespunzător ar trebui să păstreze performanțe echivalente, fără căderi, deși rămâne o practică bună să confirmați acest lucru cu datele tehnice ale produsului specific, mai degrabă decât să o presupuneți implicit.
Abonează-te la newsletter-ul nostru
Produs
Linkuri rapide
Contactează-ne
Nr. 9, 2nd Road, Huicheling Industrial Park, Heping Town, Changxing County, Huzhou City, Zhejiang Province, China
+86-572-6550355
+86-17769681106
